– interviu cu analistul politic Iosif Boda, cetatean de onoare al orasului Jibou –
Ion Ivanescu: Criza economica din tara noastra nu mai este a actualului guvern. Nu credeti ca aceasta situatie critica se datoreaza tuturor partidelor aflate la guvernare dupa 1989?
Iosif Buda: Sunt prea multe incertitudini in jurul nostru. Nu doar ca nu gasim acel punct fix, aristotelic, cu ajutorul caruia sa schimbam lumea, dar nu gasim nici macar niste minime puncte de orientare, ca sa ne dam seama unde suntem si incotro ne indreptam. Bun, asta n-o stiu ei nici macar americanii, nemtii sau japonezii. Ce sa mai vorbim de greci, spanioli, italieni sau portughezi. N-o stiu nici Barach Obama, nici Angela Merkel, nici cei mai mari economisti, finantisti sau analisti din lume. Dar, spre deosebire de noi, romanii, ei poate ca stiu macar ce vor sa fie si sa faca. Noi ne invartim in jurul cozii proprii.
Stiam noi (eu cand ma refer la noi, am in vedere nu atat omul de rand, muncitorul cu palma si taranul care da cu sapa, cat ceea ce ar trebui sa fie elita, conducatorii din politica, economie, s.a.m.d.), in 1990, ce societate vrem sa facem? Ce sa schimbam si in ce s-o transformam?
Ne-a obligat cineva ca, in 1990, printr-un Decret-Lege al CPUN sa restituim, integral si deodata, asa numitele parti-sociale? Pentru fiecare dintre angajatii de atunci era vorba cam de un salariu si jumatate lunar. Pentru bugetul Romaniei a insemnat o prima gaura imensa, de trei miliarde de dolari, gaura pe care pana azi nu am mai umplut-o.
De ce om fi decretat noi toata industria romaneasca drept o gramada de fiare vechi?
Vad ca pentru dl. Mittal, gramajoara de la Galati e aducatoare de profituri uriase. Ca si industria cimentului pentru francezii de la Lafarge. Si ca atatea altele…
De ce am vandut, pe vremea ministrului Pantis (nici nu conteaza daca era de la taranisti, liberali sau conservatori-puristi), Romtelecomul pe trei firfirei, dupa ce dl. Vacaroiu a avut o oferta de doua miliarde de dolari, nu l-a dat, ba a mai si investit in el cateva sute de milioane bune de verzisori?
Ne-a strans cumva, cineva, de partile moi ca sa dam Petrom-ul cu titei si gaze cu tot pe o suma derizorie si cu imposibilitatea ca statul roman sa modifice redeventa o gramada de ani. Cand am dat (donat) Petrom-ul, barilul de titei era in jur de 20 de dolari, apoi a urcat la 160 dolari si noi am ramas tot ca Pacala, cu vantul in buzunare si pantalonii rupti in cur. Stiti, cumva, d-le profesor ce mai fac, prin fata caror biserici cersesc cei care au negociat si semnat acel contract? Poate le intindem un banut sa nu moara de foame! Dar, oare, ce s-o fi intamplat cu cele 2-3 miliarde de Euro care au fost luati pe BCR si care ar fi trebuit sa se regaseasca in fondul National de Dezvoltare? Nu s-or fi depersonalizat cumva (ca asa m-ati invatat Dumneavoastra in liceu ca, la un moment dat, banii sufera un proces de depersonalizare) si s-au topit in miliardele de lei si euro folositi in pre-campania electorala din 2008?
Si, in sfarsit (pentru ca nu au toate gazetele din Salaj atata spatiu tipografic de cat as avea eu nevoie, pentru a-mi expune toate intrebarile), am inteles ratiunea infiintarii Fondului Proprietatea; din care sa fie despagubiti cei abuziv deposedati de proprietatile lor de catre regimul comunist (dar unde ma opresc: la reforma agrara a lui Petru Groza 1923, la a lui I. A. Cuza sau ma duc cu revendicarile inapoi pana la domnitorii Tarii Romanesti si ai Moldovei si Principii Transilvaniei, daca nu cumva pana la Burebista si Decebal?!) Dar, de ce nu am infiintat si FONDUL PENSIA? Pentru noi Transfagarasanul, Combinatele de la Galati si Calarasi etc., fabricile de autoturisme de la Pitesti si Craiova au fost facute (ca atatea alte lucrari pe care le-am prapadit!), in buna parte, de actualii pensionari, de parintii si copiii lor. Si-au fost abuziv deposedati de ele de catre regimurile postdecembriste! Asta stiti cum e? Asa cum zic unii ca va fi pe lumea cealalta: cei care au li se va mai da, iar celor care n-au li se va mai lua!
I. I.: Considerati situatia economica a Romaniei, in prezent, rezultatul muncii tuturor partidelor si a intereselor politice inguste, in pofida intereselor nationale?
I. B.: Dincolo de aceste intrebari, dar nu indiferent de raspunsurile care le-am dat noi, Romania a ajuns in criza, pravalindu-se peste ea ca o uriasa minge de foc, si criza financiara si economica din SUA, Europa si intreaga lume.
Criza mondiala care a venit si peste noi, ignorata de absolut toate partidele si de toti factorii de evidenta, desi ea era (pre)vizibila inca din 2007, iar in 2008, cand noi chefuiam la propriu si la figurat. Ea daduse deja la pamant cu cateva banci uriase din SUA si prabusise si industria de constructii imobiliare, in Romania a relevat: inconsistenta economiei (cat a mai ramas din ea), infantilitatea clasei politice, subregresia statului, imposibilitatea conducatorilor de a convinge masele, de a le dobandi increderea. Pana la urma, de bani vom face cumva rost, dar va fi foarte greu sa gasim acel partid, acel grup de voluntari carora sa le incredintam increderea noastra. Cu exceptia BNR si a lui Mugur Isarescu (si asta pana la proba contrarie) nu exista institutie a statului, partid, politie, parlament, guvern, putere judecatoreasca sau presedinte care sa ne fi dat macar un pic o dobanda cat de mica, la uriasul capital de incredere pe care cetatenii l-au depus in ele si la ele.
Una peste alta, Romania asa cum arata ea acum, in NATO, in UE, cu preturi mai mari decat in occident, cu unul din cele mai scazute standarde de calitate a vietii, cu un sistem sanitar invechit, neatractiv, haotic, cu un invatamant tot mai putin performant, cu o serie de universitati private multe dintre ele adevarate societati comerciale, de tranzactionare a diplomelor, cu politicieni care te pun pe fuga cum deschid gura si rostesc cateva cuvinte este meritul